Medeea Marinescu
Cu multumiri, pentru Medi
Publicat la 16.09.2011

- Medeea Marinescu, draga noastra Mirabela, si Simina din Domnisoara Cristina, si Elena din Je vous trouve tres beau, si Silvia din Donnant, donnant... Ma uitam pe www.IMDb.com si am vazut ca au o scapare. Esti trecuta la filmografie doar cu 18 filme. Au o scapare. Iarna Bobocilor nu au pus-o. Chiar asa, nu ai avut complexe sa porti pe umeri succesul Mariei Mirabela? Nu te-a marcat in vreun fel? Ma gandeam zilele trecute, ca te asteptam de mult.. ma gandeam si la Shirley Temple.

- Poate daca eram la Holywood. Acolo, cred ca sistemul.. cred..adica banuiesc, intuiesc din ce vad la televiziror, ca sistemul holywoodian este un sistem care te adopta si care te si stoarce ca pe o lamaie. Nu este intamplator ca atatia actori se pierd in droguri, in bautura, au caderi foarte mari. Mi se pare ca putin actori de la Hollywood au o viata bine echilibrata. Sistemul romanesc nu este un sistem atat de tumultos, puternic - in sens negativ - si asa ca nu s-a pus problema sa-mi creeze un dezechilibru. Am fost un copil care a avut sansa in fata altor copii sa joace in filme, sa castige o oarecare popularitate, notorietate, dar n-am simtit ceva major care sa ma faca sa imi pierd capul, nu am castigat atat de mult incat sa imi pierd mintile, nu am devenit o asa de mare vedeta incat sa ma si sperii ca trebuie sa intretin acest statut intr-un anumit fel. Lucrurile au fost mult mai normale in Romania.

- Si intr-un fel sunt si acum probabil, pentru viata artistica...


- Da, da, desi eu nu zugravesc acum acest lucru ca pe ceva neparat foarte bun pentru ca mi-ar fi placut sa fi existat atunci, scenaristi si regizori care sa fi scris pentru mine. Nu stiu care era parcursul meu. Ori lucrurile acestea nu se intampla acum in Romania. Poti sa faci un film si sa fii foarte apreciat, si sa apara un actor, ca se intampla si acum dupa '90.. apar actori tineri si fac un rol foarte bun. Ei, dupa aia cineva trebuie sa-i ia si sa se ocupe de cariera lor, sa scrie pentru ei, in zona lor, sa-i promoveze intr-un anumit fel, intr-o anumita directie. Aici - in Romania - nu se intampla. Ai facut un film, daca ai noroc sa il faci pe al doilea, bine, daca nu , asta e. Tough luck! Asta nu mi se pare foarte bine... si sigur, si eu aveam asteptari la un moment dat dupa '90. Nu am prea facut film. La mine a fost o mare cadere din punct de vedere cinematografic. Noroc ca a aparut teatrul. E adevarat ca dupa '90 cinematografia romana a cazut, a aparut televiziunea care..

- A supt tot.


A supt tot, da.. Teatrul a avut un moment de cadere, adica stiu ca a fost o perioada cand se juca cu salile aproape goale si a castigat un teren urias televiziunea. Am facut si eu televiziune in perioada aceea. Dar teatrul, teatrul m-a sustinut, m-a educat, (prin teatru) mi-am facut meseria, mi-am facut mana, cum se zice, in teatru. am lucrat mult si m-a ajutat. Practic revenirea in cinema s-a facut in 2006. Sigur ca (anterior) am facut rolisoare in cinema dar care (vedeam ca) nu contau... rolisoare. Adica nimic important care sa ramana imprimat in memoria unui public. Cum spuneam, practic, revenirea mea in cinema s-a produs in 2006, cu Je vous trouve très beau, cu filmul din Franta, care a fost, intr-un fel poate, o intamplare. Este un film francez, eu nefiid la vremea aceea vorbitoare de limba franceza. Eu am facut la scoala rusa si engleza si am ajuns sa fac fimul acesta in Franta... un film cu buget mic, un film care avea o regizoare debutanta Isabelle Mergault ... sigur, cu un mare actor francez, Michel Blanc, foarte cunoscut in Franta. Filmul a fost insa un mare hit. Adica flimul a fost un mare hit intrand pe primele pozitii in topurile frantuzesti. Stiu ca dupa vreo doua - trei luni, Munich al lui Spielberg ne-a detronat. Intr-o Franta unde se lanseaza zilnic zeci de filme si filme americane puternice noi eram pe locul intai.. un film care a avut nominalizari la premiile Cesar . Astfel s-a petrecut, intr-un fel, relansarea mea in cinema si lumea auzit si in Romania.

- Si asta v-a ajutat si in teatru?


Nu! A fost o perioada in care eu nu am jucat. Nu am jucat prea mult nici la teatru. N-am suferit. Nu am blamat pe nimeni pentru ca poate asa a fost sa se aranjeze lucrurile.

- Totul este cu un motiv..


Da, am incercat intotdeauna sa gasesc un sens. Cred ca tot ce ni se intmpla intotdeauna are un sens si n-am fortat. Ce s-a intamaplat cand m-am intors? S-a intamplat ca Stere Gulea, care vazuse filmul si a fost impresionat, a vrut sa-mi dea imediat un rol. Am prezentat filmul aici (in 2009). Acel rol era a unui personaj sensibil mai mare decat varsta mea, a trebuit sa fac o compozitie, nu mi-a fost foarte la indemana, nu era zona mea, nu era un rol neaparat pentru mine. Dar el m-a distribuit pentru ca vazuse filmul din Franta. In teatru nu jucam foarte mult, chiar jucam putin la acea vreme. Asa ca am facut acest film, apoi un alt film si un serial de televiziune. Daca faceam teatru nu le puteam face pe celelalte. A aparut copilul in viata mea. Am ramas insarcinata si am nascut un copil. Desi, am jucat teatru si insarcinata... Radeam... ca jucam si joc in continuare intr-o piesa care se cheama Egoistul cu mesterul Radu Beligan. Ii spuneam la un moment dat, inainte sa intru pe scena << Mestere va dati seama ce bobarnace o sa ia fii-miu la scoala?>> si el a zis <>. <>. De fapt asta e adevarul, copilul deja misca si eu imi dadeam replicile cu Radu Beligan si el, copilul, era pe scena.

- Frumos ce spuneti!


Da, si..! Si asa ca lucrurile s-au aranjat chiar daca n-am jucat asa de mult teatru am facut film, cum ziceaam am facut trei filme, un serial de televiziune de de 30 de episoade..

- Chiar si asa Domnul Caramitru te place foarte mult..


Pai m-a si distribuit. Pai, Dl Caramitru in primul rand ca ma stie de cand eram mica din filmul Promisiuni unde juca pe tatal meu... natural, in film. Era un personaj negativ. Era tatal care m-a parasit si care vine dupa 11 ani sa isi ceara drepturile de tata si pe care bineinteles nu le merita. Sunt niste scene conflictuale intre noi in care imi si trage niste palme, pe care mi le-a tras pe bune la filmare de mi-au amortit maxilarele. . Deci noi ne stim de foarte multi ani. O vreme nu ne-am mai intalnit pentru ca Dumnealui era la Bulandra, apoi a fost Ministrul Culturii, eu eram cu muzica, in alte zone. Asa, si ne-am reintalnit la (Teatrul) National si in clipa in care am montat (piesa) Dineu cu prosti... aici in America este o versiune in film Dinner with Schmucks dupa un film frantuzesc celebru Le Diner de cons.. asadar, cand a montat piesa mi-a dat un rol. Nu este rolul principal pentru ca rolurile principale sunt detinute de barbati. Dar am un rol foarte savuros, adica joc o femeie nimfomana si betiva. Este un rol foarte spectaculos. Are-are priza la public, adica..

- Mai ales in Romania...


Da, mai ales in Romania. Da, si (mesterul Caramitru) m-a distribuit si ne intelegem foarte bine. Ma cunoaste, ne cunoastem si mi-a urmarit intr-un fel parcursul, cam ce-am facut in anii astia. Cred ca nu am pierdut timpul, chiar daca nu am facut lucruri foarte spectaculoase, sa ies in fata... nu cred ca l-am pierdut si nici nu m-am grabit, asa, sa fac "muult", asa la cantitate.

- La urma urmelor, in viata faci lucruri carora, la momentul respectiv nu le deosesbesti sensul..


Interesant, dar cred ca este adevarat.

- Am invatat in viata ca trebuie sa ai rabdare...


Da, asta invat si eu.. Dar tinerii nu au rabdare. Si atunci am inceput sa invat pentru ca la un moment dat oricat ai vrea tu ca lucrurile sa mesarga mai repede, parca te panichezi sau inebunesti ca nu ti se intampla lucruri, ca nu esti recunoscut, ca lucrurile nu merg asa cum ai vrea tu, sau cum crezi tu ca trebuie sa merga si ce faci? Nu ai solutii miraculoase. Solutia e sa iti exersezi rabdarea. Da, si eu n-am avut rabdare. Am avut si eu momentele de suferinta si de panica majora mai ales cand am terminat facultatea. Am terminat facultatea in '96 si era o perioada foarte tulbure. Ma rog, Romania se scuza cu o perioada foarte tulbure de 20 de ani. Adica, a devenit deja o obisnuinta.

- Tranzitia asta..


Da, tranzitia asta care nu ne da pace... (rade cu candoarea Mirabelei). In '96 cinematografia romana facea cam un film, un film si jumatate pe an. Nu pea se faceau angajari la teatru.. Era destul de complicat si eu ma gandeam "Bun, dar eu din ce voi trai?". Lasand la o parte gloria si ambitiile noastre care tin de orgoliu.. bine dar trebuie sa traiesc, trebuie sa imi castig existenta. M-am panicat. Am incercat mai multe formule de teatru, ceea ce mi-a fost util. Cand am terminat facultatea pe mine nu m-a primit nici un teatru cu bratele deschise sa ma angajeze. Ba din contra, am dat doua concursuri la teatru si nu m-au angajat. Adica am pierdut. Se dadeau niste concursuri si eu nu am luat. Si atunci am incercat formule de teatru: am mers la primul teatru particular din Romania. Era un domn care vrioa sa faca un teatru particular. Bun dar nu a avut logistica. Se chema "Unu". A si disparut intr-un an de zile. Am crezut totusi in formula teatrului particular.

- La Pod ai jucat?


Nu, la Pod nu am fost. La Pod de obicei mergeau tineri care voiau sa dea la teatru si dupa aceea ei ramaneau legati (sentimental) acolo. Pentru mine prioada dinainte de facultate a insemnat muzica si atunci nu eram conectata la aceasta lume teatrala. Am si spus, in capul meu mi-am zis ca voi face film, nu teatru.

Am incercat teatru experimental, am incercat teatru intr-un cabaret. Nu a mers decat un spectacol sau doua. Faceam niste "interviuri ale lui Monciu-Sudinski. Am incercat teatrul experimental, teatrul de miscare cu niste tineri din generatia mea. Il jucam pe unde puteam inchiria sali. Eu am incercat, ceea ce cred ca mi-a fost util. Pentru un actor care abia a terminat facultatea, acesta perioada de cautari este foarte benefica. Si atunci cand ajungi intr-un teatru ca National... am jucat la teatrul Mundi.. Am fost si in Anglia. Am prins un contract si am jucat la Bristol Old Vic , teatru important din Anglia. Ei cautau niste romani care vobeau enngleza si eu fiind vorbitoare de engleza am reusit. Am jucat chiar in rolul principal o stagiune...

- Bravo, foarte palpitant..


Da, dar dupa trei luni trebuie sa o iei de la inceput sa cauti din nou de lucru. Si nu castigi atat de bine incat sa traiesti cateva luni din ce ai castigat. Am fost un an, preparator la Facultate. Profesorul meu m-a luat pe langa el sa fiu preparator si mi s-a parut o usoara impostura din partea mea. La 22 de ani ce sa invat eu studentii? Nu prea e corect si am plecat. Dar toata perioada asta de cautari s-a terminat cand Nationalul m-a luat. Am dat concurs si m-a luat. Am fost atat de fericita si am pretuit atat de mult locul acela.

- Si il pretuiesti probabil..


..Si il pretuiesc. Este totusi prima scena a tarii. Dar am avut colegi care au fost angajati la teatru, un teatru important din Bucuresti. Oricum era ceva pe vremea aceea si la varsta aceea era ceva sa fii angajat la un teatru in Bucuresti de vreme ce cei mai multi colegi mergeau in provincie. S-au purtat ca niste copii si li se parea normal sa fie asa. N-au stiut sa pretuiasca si s-au si perdut. Da, s-au pierdut. Ma rog, este detul de trist. Au primit prea usor ceva. E ca si in cazul copiilor de bani gata care nu cunosc valoarea banului. Poate a fost mai bine in cazul meu, in care m-am chinuit mai mult. Cand am ajuns la National mi-am zis "Dom'le asta e!" trebuie sa fac treaba aicea, sa nu ma las.

- Am auzit si de la alti artisti ca drumul este lung si greu, ca trebuie sa tragi tare!


Da, dar trebuie sa gasesti si culuarul pe care sa tragi. Eu cand aud de multe ori, ca sunt o gramada de vedete prin Romania.... Vedete adevarate sunt Piersic. Are in spate peste 50 de ani in teatru, are niste roluri care au ramas in memoria publicului dupa zeci de ani, roluri in film, in teatru.. Adica e o cariera. Daca faci un singur rol (succesul) e relativ. Eu cred ca actorul este un alergator de cursa lunga.

- Pana la urma tot la a avea rabdare ajungi..


Da, tot la rabdare. Hai sa lasam 20 de ani sa vedem ce se intampla. Dar un alergator are nevoie de o pista pe care sa alerge. Poti sa fii alergator cat de bun. Uite ma gandeam la Gaby Szabo, alergatoare la 5000 m... O sportiva extraordinara desi este mica de statura de 1.50m. I-am si spus cand am cunoscut-o: "M-ai facut de atatea ori sa plang in fata televizorului"... Da, dar ea are culoarul ei...si-a facut culoarul ei pe care alearga lasand 30 de alergatori in spate. Asa si un actor, are nevoie de un culoar. Sigur ca in cazul asta, actorul trebuie sa isi gaseasca acel culoar pe care sa tasneasca inainte. Dar trebuie sa aiba si sansa aia.

- Nu poti sa spui ca nu ai avut sansa si ai sansa in continuare, pentru ca vedem ca iti mentii nivelul


Am avut, este adevarat. Dar si eu ma gandesc si procedez in consecinta, intr-un fel sa anticipez timpul. Trebuie sa anticipez si sa fiu pregatita. Asta indiferent daca am rabdare. Trebuie sa fiu pregatita pentru schimbarea de varsta cand va trebui sa joc alte roluri. Sunt constienta ca nu am sa raman o viata intreaga Maria Mirabela sau tanara simpatica. In ultima vreme am jucat multa comedie si asta te prezinta intr-o lumina mai simpatica. Trebuie sa ma gandesc la acel culoar, cum va deveni el peste cativa ani. Sa ma gandesc la el, sa atrag poate proiecte. Nu poti trai intr-o dolce far niente..."Dom'le, eu am rabdare si ce imi cade de sus, aia e".

- Atunci, probabil ca nu poti astepta roluri facute numai pentru tine. Unele trebuie sa le faci tu sa devina ale tale sau sa te duci tu in zona lor


Pai asta incerc acum cu un nou film care se prefigureaza in toamna asta. Prefer sa pastrez discretie referitor la detalii ca nici nu au inceput filmarile. Nu e bine sa vorbesti dinainte. Un film este inceput atunci cand se da primul "motor". Rolul nu imi este extrem de apropiat, dar incerc sa il apropii, pentru ca este alt gen de personaj decat cu care sunt obisnuita. Anumite date ale personajului nu imi sunt familiare, nu este zona mea culturala sau zona mea de expresie.. O sa vedem. Incerc sa vin spre personaj si sa aduc si personajul spre datele mele fizice in primul rand.

- Oricum munca asta probabil trebuie facuta cu grija ca din multele schimbari sa nu pici in derizoriu.


Se intampla cateodata sa crezi ca poti sa faci un personaj si sa nu iti iasa, sa nu iti reuseasca. Si esecul face parte din viata. Si noi putem gresi. E complicat. E greu si pentru un debutant, pentru ca nu e usor sa debutezi cu stangul dar e greu si pentru ceilalati, care au facut dacut roluri reusite. Publicul are anumite asteptari de la tine si e foarte trist cand il dezamagesti... Cand il dezamagesti fara sa vrei. Nu vorbesc de acei actori neseriosi carora nu le mai pasa sau lipsa de profesionalism in care faci orice, in care nu mai ai rigoare, fata de rol, fata de profesie... Nu vorbesc despre cazurile acelea... se exclud oricum. Dar, cum spuneam, ti se poate intampla sa vrei sa faci bun si sa nu iti reuseasca. Asta e. Se poate intampla si asta.

- Ce s-a intmaplat cu al doilea film al tau facut cu regizoarea regizoare debutanta Isabelle Mergault, cu filmul Donant, donant


Al doilea film a avut o soarta foarte ciudata, in sensul ca era un film care a pornit foarte bine in prima saptamana. Pornea cu acelasi start bun ca a lui Je vous trouve très beau numai ca regizoarea, care era deja la al treilea film, a devenit un personaj foarte controversat la Paris. Ea este o vedeta absolut recunoscuta. Toata lumea este de acord cu chestia asta. Ea este si actrita, Este o actrita care joaca cu succes teatru. Poate insa ca succesul, felul ei de-a fi, foarte expansiv, nu a fost pe placul tuturor. Ea fost intotdeauna o atacata de critica. Ar fi trebuit poate sa se obisnuiasca ca si noi toti. Noi toti (actorii) avem o parte de critica care nu ne place. Deci toata lumea. Asa, si la un moment au atacat-o pe Isabelle Mergault. Au atacat-o la o emisiune cu o auditie uriasa. Ea pentrru ca era intr-un moment de tensiune, a cedat si a facut o afirmatie in fata unui critic, o afirmatie care a costat-o. A spus "Eu daca nu fac film, voi criticii nu existati" , ceea ce este distrugator in Franta. Si atunci toti criticii s-au pus dupa prima saptamana dupa care filmul mergea bine, sa distruga acest film. Intr-o oarecare masura au reusit. Filmul nu a cazut pentru ca a facut aproape un milion de spectatori ceea ce in Franta e bine, e acolo. Noi ne asteptam sa depaseasca primul film Je vous trouve très beau, dar nu l-a depasit.

- Si mai este timp?


Din pacate nu. Un film apare, sta luna doua, trei dar dupa aceea trece pe DVD, televiziune si asa mai departe. E m-am gandit ca are sa fie vizionat in continuare la televiziune. Din pacate a fost un razboi al orgoliilor, pentru ca asta a fost. Lectie! Cu scurt timp inainte de a fi lansat la 500 de cinematografe in Franta, se face o sesiune de promovare a filmului. Acesta se face la Tv dar si cu noi actorii in diferite orase la cinematografe alese dupa anumite criterii. Am fost in mai multe orase: Nisa, Valance , Lyon, de multe ori in cate doua sali simultan... si am luat pulsul publicului. Este un film de public pentru ca totul este o comedie, o comedie neagra. Totul mergea foarte bine, filmul prindea la public. Numai ca dupa o saptaman s-a intamplat ce povesteam mai inainte. Criticii au spus nu, "e o porcarie", "aceasta regizoare a ratat". De fapt ea a fost tinta, actorii am fost intr-un fel salvati. Ceea ce s-a intamplat a fost profund nedrept, ea a suferit ingrozitor de tare. De fapt a si aparut intr-o emisiune si a zis: "Distrugeti-ma pe mine daca vreti dar nu distrugeti filmul". Era foarte trista si foarte necajita. Dar astfel de lucruri se intampla. Exista cariere de atori care se termina dintr-o gafa sau ca s-a spus sau intamplat ceea ce nu este "politically correct"

- De ce nu aduceti filmul in Quebec?

Nu stiu, nu depinde de mine. Sunt producatorii Gaumont care se ocupa de acest aspect. Ei au vandut oricum filmul. Este un film care se vinde pentru ca este in primul rand Daniel Auteuil, este oricum Isabelle Mergault care in Franta si pentru publicul francofon este cunoscuta. Cei din Franta care vazusera primul film erau curiosi sa ma revada si pe mine. Gaumont insa cred ca si-a atins pana la urma scopurile economice. Nu aceasta era problema. Problema era ca notorietatea si anvergura pe care care ni le adusese Je vous trouve très beau, au fost neasteptate. In consecinta dezideratul era ca filmul asta sa fie peste, dar nu a fost peste.

- Cum a primit Medeea Marinescu toate acestea?

Si mie mi-a part foarte rau. Insa pana la urma bucuria mea a fost..sa vedeti... mie imi place foarte mult Daniel Auteuil. Foarte mult. L-am vazut intr-un film inainte de a juca in Donant, donant intr-un film care se numea Lost son o coproductie cu Anglia. Foarte bun filmul. Foarte bun. Ma uitam la el si-mi spuneam..."ce-mi place actorul asta!", pe care-l stiam desigur de multa vreme. Ma gandeam, cum ar fi sa joc cu Daniel Auteuil.. ar fi grozav. A fost un gand care mi-a sters fruntea, asaaa..A fost ca si cum m-as fi gandit sa joc cu Robert de Niro. Ei bine peste doi ani.. uite, am inca mesajul pe telefon (imi arata pe telefon mesajul de la Isabelle Mergault prin care este anuntata ca va juca in Donant, donant cu Daniel Auteuile. Cand l-am vazut m-a trecut un for pe sira spinarii)... Pastrez acest mesaj de acum 3-4 ani, mai ales ca Isabelle mi-a spus ca Daniel Auteuil ma vazuse in primul film si i-a placut. Si acum mi se pare incredibil. Cum se spune, ai grija ce-ti doresti..

- Ca poate sa ti se intample!

Da. Dar a mai fost o poveste. Ea (Isabelle) cand m-a sunat dupa mesajul asta sa-mi spuna ca lucram si sa-mi dea detalii, eu eram insarcinata in cinci luni. Imi amintesc ca acum, mesajul mi-l dase pe 1 ianuarie. M-a sunat si mi-a zis ca este incantata ca o sa lucram iarasi impreuna. "Am o mica problema!", i-am zis. Am facut pauza ca nu stiam cum sa-I spun despre sarcina. Ma gandeam ca filmarile vor incepe imediat. Ea a spus "Ce, esti insarcinata?". Eu am zis "Da!". A inceput sa rada si sa sa spuna "Extraordinar, nu se poate, amandoi actorii mei asteapta cate un copil!... ca si Daniel Auteuil astepta un copil, al treilea". Si atumci filmul s-a mai impins spre septembrie ca sa fim toti apti de lucru.

- Acum dupa Donant, donant, ce planuri de viitor ai?

Ar fi filmul asta din toamna, din Romania. De fapt nu stiu camd au sa inceapa filmarile pentru ca se mai lucreza la scenariu si nu depinde de mine. Cand ma intorc la Bucresti imi continui spectacolele la Teatru National. Apoi sunt turneele, inclusiv cu Straini in noapte, in tara in primul rand. Mai sunt alte proiecte inclusiv cu Florin Piersic sa ne apucam de ceva nou impreuna.

- Si sa mai veniti pe aici

Da, asa am vrea. Avem cel putin doua proiecte impreuna. Sa vedem. (va urma)

Interviu realizat de Dan Micu


Adauga comentariu:

Nume :

E-mail :

Comentariu : (max 400 caractere)

Cod validare :




ALTE ARTICOLE RECOMANDATE
∞ Medeea Marinescu


Copyright © 2004-2011 Soothe™ / Calitas. All rights reserved.
Engineered by Caesar Enterprises